A fost Romania victima unui asemenea atac in 2004?
Cred ca va mai aduceti aminte de anul 2004, in care Romania a fost lovita de o serie de ploi ce nu puteau fi numite torentiale, ci deluviene, producand ravagii uriase ca urmare a inundatiilor provocate. Fenomenul in ansamblul sau prezenta o serie de caracteristici nemai intalnite pana atunci la noi in tara, neexistand nici un fel echivalent al lor mentionat in arhivele meteorologice nationale – si anume :
• se declansau extrem de rapid, durata acestora nu era foarte mare, insa intensitatea fenomenului si modul de manifestare nu aveau nimic in comun cu cele ale unor ploi normale: pe cand aceasta din urma este formata din picaturi de apa, fie chiar si de mari dimensiuni si cu o densitate volumetrica si frecventa de cadere extrem de ridicate, in cazul celor din 2004 fenomenul parea ca este dirijat de cineva din cer care ar deschide un robinet de mare debit astfel incat asupra Pamantului se prabusea o coloana de apa continua, fenomenul oprindu-se brusc la un moment dat, ca si cum acelasi robinet ar fi fost inchis la comanda;
• s-au manifestat pe zone reduse ca suprafata si cu contur geometric trasabil: aria respective era prada potopului, iar la 5 metri de limita suprafetei lovite era soare, fara nici o picatura de ploate;
• au avut o anumita periodicitate temporala, constatata de-a lungul celor circa 5 luni in care s-au manifestat, astfel incat spre sfarsitul perioadei declansarea lor devenise aproape predictibila pe baza de calcul bazat pe perioada de ciclicitate a fenomenelor produse anterior, fara a se putea insa stabili si locatia lor geografica a urmatoarei ploi;
• in multe cazuri au fost insotite de fenomene meteo neintalnite in Romania pana atunci, in primul rand de tornade de mare intensitate si fenomene de iridiscente ale atmosferei.
La inceput s-a crezut ca este vorba de coincidente, dupa care concluzionand ca sunt prea multe si prea vizibile, posibilitatea de a fi supusi unui atac sau chiar numai a unui experiment cu asa – numita “Arma meteorologica” a devenit din ce in ce mai mare. Deoarece nu mai urmarisem de prin anii ’80 dezvoltare acestui tip de arma, am intrat pe web si astfel am aflat cu surprindere ca progresele obtinute in domeniu de SUA si Rusia le permite intr-adevar acestora sa desfasoare adevarate razboaie meteorologice in conditii de deplina clandestinitate, ele nemai fiind insa unicele tari implicate in acest domeniu.
La nivel mondial in prezent exista 5 asemenea instalatii:
1) Mu Radar – 1 MW in Japonia (34°51'14.80"N / 136°6'19.45"E).
2) Arecibo Observatory – 2 MW in Puerto Rico (18°20'38.97"N / 66°45'9.77"W).
3) HIPAS – 70 MW in Fairbanks, Alaska (64°52'21.18"N / 146°50'18.78"W), extindere a celei mai cunoscute instalatii de acest tip la nivel mondial - HAARP
4) Sura Ionospheric Heating Facility – 190 MW in Rusia Centrala (56°7'10.32" / N 46°2'4.41"E).
5) EISCAT – 1 GW in Tromsø, Northern Norway (69°35'1.06"N / 19°12'57.11"E).
Nota: In cazul in care doriti sa aveti o imagine clara a pozitionarii geografice a acestora, puteti ca printr-un simplu “Copy & Paste” sa introduceti coordonatele lor direct in Google Maps.
Centrul American de cercetari avansate se afla situat in Gakona (Vest de Fairbanks) - Alaska si poarta neutra denumire de “High Auroral Active Research Project” – prescurtat HAARP, iar pe romaneste “Proiectul de cercetare activa a Aurorei Boreale”, avand in dotare un camp de 48 de antene dipol cu o inaltime de peste 20 m, fiecare legata la un emitator de mare putere, amplasate pe o zona de teren plana si rectangulara. Aflata in cea de a doua faza de dezvoltare dintr-un total de 3 prevazute, puterea de emisie a instalatiei este de 4,6 MW in banda HF, regiunea 3 … 10 MHz.
Aceasta inseamna ca o energie de o anumita frecventa poate fi amplificata de peste o mie de ori, ca urmare a proceselor naturale ce apar in momentul in care fasciculul atinge straturile superioare ale ionosferei, in acel moment energia atingand valori de ordinul Terrawatilor. Facilitatile bazei au fost extinse prin aparitia celei de a doua instalatii denumita HIPAS cu o putere de emisie de 16x mai mare decat cea a primei unitati, in general insa in toate referintele privind intregul ansamblu situat in cel mai nordic stat al SUA continuand sa fie folosita denumirea initiala de HAARP. Secretul cel mai bine pazit aici consta in modul in care proprietatile semnalului de emisie HAARP sunt modificate prin utilizarea fizicii cuantice. Principiile cuantice au schimbat total principiile fizicii traditionale, care limiteaza modul in care noi percepem dimensiunile spatiale si temporale, iar viteza maxima – la cea a luminii de 300.000 Km/s.
In teorie, este in general admis ca, daca un corp va depasi viteza luminii, el va parasi imperativ spatiul temporal continuu definit de fizica clasica, ceea ce face imposibila accelerarea pana la o asemenea valoare a corpurilor in sine. In cazul in care insa, fara a deplasa corpul, il vom supune actiunii unui flux de microunde radioelectrice de foarte mare putere, efectul produs va consta in crearea unei stari de agitatie a moleculelor acestuia tradusa prin atingerea de catre aceste particule pluriatomice a unor viteze foarte mari de deplasare, fenomen ce produce la randul sau generarea unui ridicat nivel de putere de inalta frecventa. Sub actiunea ambelor, viteza de rotatie a campurilor de tahioni, de cuante si de particule electromagnetice in jurul corpului va depasi pe cea a luminii, producand asupra corpului un efect similar cazului in care chiar acesta ar atinge o asemenea viteza. Aceasta tehnologie de avangarda este deja utilizata in realizarea microcircuitelor pentru calculatoarele cu mare viteza de operare, constituind un succes tehnologic si de imagine pentru HAARP!
De fapt experienta de baza careia i-a fost subordonata intreaga conceptia de realizare a HAARP consta, in viziunea expertilor Pentagonului si DARPA, in atingerea posibilitatii de a genera un gigant fascicul de radiatie electromagnetica de o asemenea putere incat, folosind un unic impuls cu o durata de cateva minute pe post de bisturiu cu microunde sa creeze o incizie de mari dimensiuni in ionosfera - strat vital al atmosferei terestre. Apoi, prin incalzirea sectiunilor ionosferei astfel incizate, sa o modifice pana la cand aceasta va lua forma unei lentile curbate care sa poata reflecta puternicul fascicul energetic emis de HAARP catre Terra pentru a distruge tintele selectate in prealabil – fara a lasa nici o urma referitoare la modul in care s-a produs devastarea.
Pericolul consta in faptul ca regulile care guverneaza structura multistrat a atmosferei sunt atat de putin cunoscute, incat nimeni nu poate prezice ce s-ar putea intampla in urma practicarii de incizii care sa strapunga stratul ionosferic sau a modelarii prin incalzire a acesteia sub forma de lentila. Exista deasemenea pericolul ca energia emisa de HAARP sa interactioneze in frecventa cu alte unde naturale, disturband armonia existenta intre diversele forme de viata existente pe Pamant. Avand in vedere teoria ca anomalia inelelor lui Saturn a fost generata ca urmare a interactiunii dintre diverse unde de energie, similar exista pericolul ca HAARP si celelalte instalatii similare pot declansa schimbari catastrofice la nivelul planetei noastre, deoarece tot ceea ce face parte si constituie universul nostru se afla intr-o stare de echilibru dinamic, iar interferenta cu efectele HAARP poate destabiliza acest sistem care a fost creat si care si-a mentinut propriul sau ciclu de-a lungul a milioane de ani – protejand existenta vietii pe planeta.
Exista deasemenea pericolul ca instalatiile existente, in primul rand cele din SUA si Federatia Rusa, sa fie folosite pentru generarea de unde cu frecvente extrem de joase (ELF) cu emisie in impuls care sa fie directionate catre interiorul Pamantului, in adancime, producand dislocarea delicatelor placi tectonice suspendate prin legaturi fragile de miezul solid al terrei, cum este de exemplu cazul faliei San Andreas din California. Avand o slaba intelegere a interactiei “Placi tectonice – Vulcani – Miezul topit al Pamantului”, a incerca sa intervii direct in aceasta structura inter-relationala generand mutatii pe care sa nu le poti controla ar constitui o greseala periculoasa la nivel global, absurda si de nereparat.
In 1973, Hondurasul a acuzat SUA ca “i-a furat” norii naturali de ploaie, provocandu-I in schimb pierderi economice uriase prin deturnarea artificiala a uraganului Fifi catre teritoriul in vederea salvarii industriei turismului din Florida. Invinovatiri similare au fost aduse in timp fostului stat nerecunoscut international Rhodesia (actualmente Zimbabwe) si Israelului de catre tarile vecine, precum si fostului URSS in 1982, invinuit ca a cauzat fenomenul El Nino in zona Pacificului urmare a unor experiente efectuate in ionosfera cu fascicule de inalta energie.
Pentagonul a ripostat la aceste acuze, publicand o lista de aplicatii HAARP pe care doreste sa le dezvolte – acestea fiind:
• solutie de inlocuire a efectului impulsului electro-magnetic (EMP) generat prin detonarea atmosferica a dispozitivelor termo-nucleare;
• inlocuirea voluminosului sistem de comunicatii submarine folosind frecvente extrem de joase (ELF) cu o tehnologie noua si mult mai compacta;
• inlocuirea radiolocatoarelor de tip “Over – the – Horizons” (“Dincolo - de - Orizont”) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
• solutie de blocare/bruiaj a tuturor tipurilor de comunicatii hertziene pe o arie foarte mare, cu mentinerea sistemului militar propriu de comunicatii in operare;
• crearea unui aparat de tomografiere a unor arii mari prin penetrare terestra in adancime, care – cuplat la calculatoare de mare performanta tip EMASS si CRAIG – va face posibila verificarea majoritatii pieselor, dispozitivelor si echipamentelor supuse controlului international conform prevederilor Tratatelor de Non-Proliferare Nucleara si de Pace;
• solutie pentru detectarea rezervelor de petrol, gaze naturale si depozite de minerale pe mari suprafete;
• solutie pentru detectia avioanelor inamice in zbor la joasa altitudine si a rachetelor de croaziera, eliminand actualele tehnologii considerate deja depasite.
De fapt, tot experimentul HAARP pleaca de la fondatorul electricitatii moderne, croatul Nicolas Tesla, care a descoperit la inceputul sec. XX ca in ionosfera planetei noastre exista o enorma cantitate de energie electrica. Deoarece atmosfera se comporta ca un dielectric izolator, rezulta ca ansamblul “Ionosfera - Aer - Pamant” constituie un gigantic condensator electrostatic natural. De aici principiul HAARP se evidentiaza direct: captarea energiei ionice pentru a fi redistribuita intr-o anume maniera dorita si planificata. Modificarea densitatii dielectricului natural al atmosferei terestre poate provoca o descarcare electrica controlata. Prin aceasta sarcinile electrice ionizate pozitiv sunt dirijate spre solul incarcat negativ al Pamantului, care le atrage.
Actiunea practica a HAARP se traduce astfel in asigurarea transportului de mari cantitati de electricitate folosind un vehicul generat de undele radioelectrice. Este cunoscut si sub denumirea de “Dispozitiv de incalzire a ionosferei”. Procesul este realizat prin dirijarea unui fascicul directiv de unde radio catre orizontul ionosferic care intra in rezonanta. In acest mod atomii ionizati din straturile superioare ale atmosferei intra in oscilatie, proces care continua pana la atingerea frecventei de rezonanta. In acest mod zona ionosferica vizata se transforma in plasma si capata proprietati reflectorizante ca si cum ar fi o oglinda. Astfel undele HAARP sunt dirijate prin reflexie spre sol, spre care se propaga in spirala colectand din ionii care sunt in mod normal prizonierii ionosferei. Sarcinile electrice recoltate sunt apoi transportate prin spatiu cu ajutorul unui “electro-jet” cu plasma de inalta densitate.
Valurile succesive de unde electro-magnetice ce se deplaseaza cu mare viteza prezinta traiectorii perpendiculare pe liniile campului magnetic terestru, deplasandu-se intre cei doi poli. In timpul acestui voiaj in tropopauza, ele provoaca la modul “crescendo” o cascada de efecte climatice. Plasma reflectorizanta generata la nivelul ionosferei este folosita pe post de oglinda permitand dirijarea fasciculelor de energie in orice punct urmand curbura Terrei. Toate aceste explicatii semi-profesionale au avut rolul de a ajuta la intelegerea modului in care “electro-jet”-urile incarcate energetic pot provoca anti-cicloane sau muta mase de aer rece de la poli spre regiunile temperate.
Ceea ce face ca aceste dispozitive de incalzire a ionosferei sa fie extrem de utile scopului urmarit este faptul ca ele sunt realizate sub forma de arii fazate, adica o grila de antene a caror faza (timing) si amplitudine sunt reglabile individual. Acest lucru permite realizarea unei mari varietati de diferite combinatii, sintetizand noi si extrem de complexe forme de unda. Fazarea permite deasemenea dirijarea punctiforma a undei rezultate in diferite directii fara sa fie necesara deplasarea antenei in sine. Aria fazata permite in plus conjungerea partiala a fazelor sau blocarea emisiei undelor electro-magnetice. Cand aceste unde au una sau ambele componente electrica si magnetica anulate, energia lor poate lua forma unei unde longitudinale / potentiale / scalare / gravitationale / temporale.
Dispozitivele de incalzire ionosferica permit deasemenea controlul gradientilor de densitate a electronilor si proprietatile de refractie in interiorul unor regiuni selectate ale ionosferei, ceea ce se traduce prin faptul ca pot modula densitatea electronilor ionosferici. Acest lucru reprezinta o alta metoda majora de generare a undelor longitudinale, utilizand chiar cerul ca o gigantica antena longitudinala.
In plus, ariile fazate sunt utilizate pentru generarea unui tip de radiatie total diferit, ce nu poate fi detectata cu instrumentele clasice de masura a campurilor electro-magnetice. Functie de frecventa si de tip, aceste unde pot afecta teoretic starile emotionale si biologia umana, influenta vremea, modifica dinamica tectonica si chiar manipula mediul hyper-dimensional inconjurator permitand obtinerea invizibilitatii controlate si a manevrarii interdimensionale a personalului si a vehiculelor. In concluzie, acest nou tip de radiatie generat de ariile fazate permite realizarea practica a tot ceea ce undele electromagnetice obisnuite nu pot face.
Inainte de a incerca sa explic ce s-a intamplat in fapt in Romania, trebuie subliniat ca razboiul meteorologic reprezinta numai un aspect al putin cunoscutului “Razboi al undelor” - care cuprinde:
• scanarea suprafetei terestre in vederea detectarii accesului in bazele secrete subterane;
• blocarea prin intrerupere a tuturor comunicatiilor hertziene;
• influentarea comportamentului uman;
• modificari meteorologice, inclusiv generarea de fenomene de cataclism meteo local;
• “prajirea” a tot ce se afla in interiorul avioanelor in timpul zborurilor, printr-un procedeu similar celui care se produce atunci cand incalzim ceva in cuptorul cu microunde;
• provocarea de cutremure de pamant;
• generarea de explozii in atmosfera cu puteri si efecte similare celor ale bombelor atomice.
Putem anticipa ca, folosind puterea enorma a fasciculului de unde radioelectrice, in banda foarte inalta sau foarte joasa si creand o zona ionosferica cu plasma reflectorizanta, operatorii de la Gakona pot fixa si focaliza fasciculul de mare putere oriunde, in orice zona sau punct definit in coordonate spatiale deasupra unei anumite tari. Ghidata cu ajutorul acelorasi fascicule energetice a caror pozitionare poate fi controlata cu un simplu joistick sau tracking ball de catre operatorii sistemului aflati in Centrul operational al HAARP, care beneficiaza si de facilitati de contact vizual direct asigurate prin intermediul MONSAT - reteaua globala de sateliti de supraveghere la joasa altitudine a NSA, fasciculul este pozitionat in regim pulsatoriu pe formatiunile noroase existente in zona, indiferent de tipul acestora - cumulus, cirrus, cirrocumulus, nimbus, stratus etc.
De fapt nu conteaza decat densitatea vaporilor de apa care-i formeaza. Inchipuiti-va cam ce se intampla cand un impuls cu o durata cuprinsa in plaja de la cateva milisecunde pana la cateva microsecunde al fascicului de inalta energie intra in contact cu un nor incarcat cu vapori de apa. Temperatura de mii de grade Kelvin generata de impulsul radioelectric produce transformarea instantanee si simultana a intregului volum de vapori de apa a norului in apa lichida, care practic se prabuseste spre pamant ca si cum ar fi varsata dintr-o uriasa galeata intoarsa brusc cu fundul in sus! Dupa care, daca in zona nu mai exista si alti nori, aceasta scapa de alte deversari lansate din cer, iar fasciculul este deplasat de operatorii din Alaska spre o noua formatiune noroasa pozitionata deasupra unei alte arii care-si primeste si ea potopul de apa pravalit de la mare altitudine si asa mai departe.
Bineinteles ca, in paralel, uriasa energie a fasciculului localizat zonal produce prin incalzirea brusca a atmosferei o intreaga serie de efecte secundare – de la iridiscente si alte fenomene de iluminare aleatoare ale atmosferei pana la generarea de tornade sau a unor puternice rafale de vant cu deplasare rapida.
Cam asa s-au intamplat lucrurile in 2004, iar explicatia data este pana in acest moment unica care ne poate ajuta sa intelegem, macar partial, modul in care au fost generate neobisnuitele fenomene meteorologice care au lovit Romania in acea vara!
Autor: Marius – Eugen Opran
